Ceramica de Horezu

Locaţie: Horezu, județul Vâlcea
Categoria: Mic Producător
Caută:
Livrare:

Produse: obiecte ceramice unice

Campania noastră ne face să ne redescoperim țara, minunile pe care le adăpostește și pe care suntem datori să le aducem la lumină și să le ducem mai departe. Redescoperim nu numai zone de o frumusețe care te lasă fără grai, dar și oameni care sunt oglinda naturii în care trăiesc, români cărora vremurile tulburi pe care le traversăm nu au reușit să le dilueze sentimentele si trăirile. Ne-am oprit deunăzi într-o zonă în care trăiesc oameni dăruiți cu har, harul de a da formă și culoare lutului. Horezu este numele orașuluii, iar ceramica de Horezu şi meşteşugul olarilor din zonă sunt incluse pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial a UNESCO, din anul 2012. Gazdele noastre, Cristina și Catalin,de la Ferma Arsenescu, ne-au arătat câteva ateliere din zonă, unde iau naştere minunățiile pe care le admirăm, apoi, în diverse locuri din țară și nu numai. Însă mai întâi chiar Cătălin ne-a exemplificat, în propriul atelier, cum o bucată de lut se transformă, sub ochii noștri, în forme armonioase, grațioase, din care, de bei apă, aceasta devine nectar, iar bucatele devin ambrozie ! Ceramica s-a bucurat de un adevărat cult în civilizaţia rurală românească. Recipiente speciale însoţeau cele mai importante evenimente ale vieţii oamenilor, de la primul scăldat al noului născut în apa încălzită în vas curat, care sună bine (ca pruncul să capete glas frumos!), până la înmormântare, când se sparge o oală, odată cu sfârşitul unui destin. Prelucrarea lutului în scopul confecţionării tacâmurilor şi a unor obiecte cu valoare decorativă a reprezentat, încă din neolitic, cea dintâi şi cea mai importantă „industrie casnică”, pe teritoriul țării noastre. Discutând cu meșteri din satul Olari, la 3km de Horezu, am aflat câte ceva din tainele acestui meșteșug și din drumul pe care îl parcurge lutul, din adâncimile pământului, până la raftul pe care este așezat, de către meșter, pentru a fi admirat și, în final , cumpărat.Am și asistat la procesul pregătirii lutului,un proces care cere pricepere, răbdare și forță. Lutul se scoate de la adancimi de 4-6 m,se curăţă de corpuri străine, se taie, se lasă să se dospească şi se frământă (pentru omogenizarea argilei). Tot acest proces durează câteva luni bune, se lasă peste iarna să « se aseze », ca să fie, primvăra, numai bun de frământat. Femeile sunt cele care decoreaza formele pe care le ia lutul, îmblânzit de meșteri pricepuţi. Tehnicile folosite sunt străvechi, transmise din generație în generație : am aflat despre « gaiță »( pana de gâscă ce servește la decorare), despre culorile folosite- variază de la maro închis, roşu, verde şi albastru până la celebrul ivoriu de Horezu – despre simbolurile care se ascund într-un ciorbalac de Horezu, despre celebrul cocoș care este atat de prezent pe obiectele de ceramică din zonă. Cocoșul- am aflat- are semnificații ritualice străvechi, îndeplinind mai multe roluri : pavăză împotriva necunoscutului şi asigură biruința luminii asupra întunericului. Am fost, din nou, privilegiați: am putut asista, în două rânduri, la migălosul proces al decorării obiectelor de ceramică. Prima dată am privit-o, hipnotizați, pe tanăra Alina Iorga cum decorează câteva farfuriuțe, apoi, ajungând în atelierul meșterilor populari Maria Diana și Gabriel, ( Ceramica Diana Si Gabriel ) am asistat la procesul fascinant al decorării unui platou de ceramică. Am privit, cu toții, vrăjiți, cum platoul de lut roșu prinde viață și spune povestea țărănului și a locului, sub pana de gâscă mânuită cu har de Diana. Daca vreți să aflați povestea transpusă pe obiecte ceramice unice, mergeți și voi la Horezu, vă veți bucura ochiul și sufletul și vă veți umple inima cu frumusețe. Noi cu greu ne-am desprins de aceste locuri binecuvântate, nu înainte de a merge la Mânăstirea Horezu, aflată pe lista patrimoniului UNESCO din anul 1993 și fiind cea mai importanta ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Unul dintre experții în arta bizantină,Charles Diehl, o consideră cea mai frumoasă mânăstire din toată țara. A fost o întalnire cu istoria, o reconectare la rădăcinile neamului nostru greu încercat. Ansamblul mânăstiresc cuprinde mânăstirea propriu-zisă, biserica Bolniței, ctitorită de Doamna Maria, soția lui Brâncoveanu, Schitul Sfinților Apostoli și Schitul Sfântului Ștefan. O călatorie în spiritualitate, în lumea sacrului și a eforturilor pe care le fac unii dintre cei mai frumoși dintre semenii nostri, de a menține nediluată fibra neamului românesc. Vă poftim și pe voi, dară, să vă bucurați sufletul călătorind prin aceste minunate locuri și cunoscând oamenii frumoși pe care i-am aflat noi.Vă vor primi cu generozitate – și oamenii și locurile ! Fotograf: Cătălin Grosu Text: Mihaela Popescu Dumnezeu să vă-mburde-n Rai și să vă ție-n palma Lui! #adoptăunțăran